Dio, 1942 – 2010: An Angel Is Missing
Nu sunt nici doua saptamani de cand am descoperit niste piese de senzatie: Dio cantand in anii ’50! E greu sa ti-l imaginezi pe Dio pe care-l stim noi:
cantand a la Righteous Brothers… si totusi el a putut sa faca si asta, cu o jumatate de secol in urma:
Acum, cu toata mistica lui, elfii, dragonii si coarnele, n-o fi fost tocmai un inger… totusi Is Missing. Si speram ca, intre Heaven si Hell, sa n-o fi apucat spre Highway to Hell, ci catre Stairway to Heaven.
PS – Daca piesa inregistrata acum 50 de ani suna putin caraghios, atunci e foarte bine: sa zambim ca sa ne alunge tristetea; Diosu’ nu s-ar fi suparat. Si, vorba lui Felix, “azi sa ascultam numai Dio”.
nu mi se pare ca suna caraghios. e rocanrol. e normal atunci. si vocea tot aia e. si tot urat ca noaptea era
poate suntem noi subiectivi, dar da, nu suna lesinat, e chiar bine. neasteptat… dar bine. si noi care credeam ca Stones sunt cei mai batrani si canta de cel mai mult timp…
nu sunt genul meu:d
nu esti genul tau?!
)
just kidding
@Realbadpisy: da, nici a meu nu esti
) joke done.
Oricum, asta e din categoria oldies but goldies, atata tot ca e too old ca sa mai fie gold. E un fel de stone age.
deci. prea old sa fie gold? mac acasa si ard tot ce prind bietuvanat.
Frate, unii va jucati cu niste cuvinte pe care nu le capacitati mental la nivelul lor mediu. Dar va place ca vi se par interesante.
Ce plm o fi asa de greu sa zici: suna ca pula? NUUU. “oldies but goldies, atata tot ca e too old ca sa mai fie gold”. E ca un fel (no lua personal): “imi place sa sug pula, dar nu atat de mult cu gura cat cu curu”
Uite ca n-o stiam pe-asta! Dio in anii 50! Ce pustiulica cuminte era… Dar si-a luat revansa apoi!:)
Felix: O, da! Si ce inseamna un artist complet…