Itinerarii spirituale: Bucurestiul de altadata. Azi: carciumile din parcul IOR!


debarcader-vap1

Daca Bucurestiul a fost odata Micul Paris, atunci parcul IOR, in ciuda nepotrivitului nume rece, tehnic, ar putea fi supranumit Micul Jardin du Luxembourg. “Bine, domnule, dar IOR-ul nu are statuile reginelor Frantei, nu are busturile lui Verlaine, Baudelaire si Beethoven, nu a fost impuscata acolo vreo personalitate, cum a patit maresalul Ney in superbul parc parizian la 1815!”, ar putea protesta un francofil indignat. Ei bine, nu ar avea dreptate. Nu s-or fi executat ei maresali in IOR, slava Domnului, dar noi ne-am impuscat sistematic, in special la Grasu, dar si la Debarcader sau la Tramvai! Si adesea, dupa suficient absint, vedeam si sculpturi, picturi, gravuri si daca vreti si traforaj; si la o adica ii vedeam si pe Baudelaire, Beethoven, ba chiar si pe Harry Belafonte, iar dupa serate culturale prelungite s-au semnalat pana si aparitii ale lui Elvis prin boschetii de lemn cainesc!

Din pacate insa, vremurile in care puteam face cultura in localurile boeme din IOR s-au dus, maturate de tavalugul progresului, al modernizarii sau poate doar al spagilor bine plasate la primarie (si vom reveni asupra acestui subiect). Lacasurile de cultura din parc (pe care noi il numeam Titan, nu IOR, intrucat sesizasem subtila ironie lingvistica: cum naiba sa se cheme parcul Intreprinderea Optica Romana, cand adesea noi plecam de-acolo sasii?!) au disparut, rase de pe suprafata Pamantului si din memoria noastra personala si a neamului romanesc, demolate cu brutalitate din motive mici.

(Adesea ma intreb daca nu cumva cei care ii acuza pe intelectuali ca sunt lasi nu au dreptate. A pierit in flacari vreun filosof odata cu Biblioteca din Alexandria? A iesit vreun scriitor sa se puna in fata buldozerelor cand a fost demolat cartierul Uranus din Bucuresti? A infruntat vreun artist de la “La Grasu” stalowele primariei?! Nuuuu…)

De aceea, revoltat de felul in care capitalismul feroce striveste corola de minuni a Titanului, voi incerca o incursiune spirituala in universul, acum trecut in nefiinta, al unor institutii de cultura care au facut altadata gloria acestui petic de pamant oprimat de blocuri gri, masini poluante si macarale nemiloase…

(Va urma episodul 1: La Grasu!)

PS – Autorul acestor insemnari nostalgice remarca modest ca nu a imortalizat decat locurile in care au fiintat odata terasele din IOR. Care aveti, fratilor, poze cu Grasu, Tramvaiu, Debarcaderu etc pe vremea cand existau, sunteti bineveniti sa le adaugati, in orice fel va coafeaza!

Anunțuri

~ de veutzu pe 25 Februarie 2009.

4 răspunsuri to “Itinerarii spirituale: Bucurestiul de altadata. Azi: carciumile din parcul IOR!”

  1. Va invitam vinerea viitoarea la simpozionul literar cu tema Va amintiti de Grasu? Se vor recita citate celebre ale unor clasici in viata: Adita, Fane, Misu Gladiola si se va citi din bitter

  2. Participam negresit la asa eveniment fin!
    Si lasa-ma sa ghicesc citatul din Fane: e ori „Cameramaaaaan!”, ori „Faah, esti *********!”

  3. ah…debarcaderul. „Iesim la o tura cu bicla in iOR?” … „Iesim”.
    dupa un sfarc de tura ne opream la debarcader. Si plecam la inchidere.
    Dece sa inchizi bodegile din parcuri?

  4. Acum mai rasucesti si tu cutitu-n rana!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: