Episodul 5: La Nuieluse & Brown Sugar


Stalowa Wola - Brown Sugar: 1-0

Stalowa Wola - Brown Sugar: 1-0

Din veselele Nuieluse au mai ramas niste ciomege posace

Din veselele Nuieluse au mai ramas niste posace ciomege

(Din seria Itinerarii spirituale: Bucurestiul de altadata. Carciumile din parcul IOR)

Aceste doua prepanatii nu merita sa aiba fiecare cate un episod, intrucat nu erau spatii de spiritualitate, ci o crasma cu sechele comuniste si respectiv un local de baieti cu masini tunate. In plus, cele doua locante erau inrudite si prin asezarea lor in partea de nord a parcului, pe linia lui 92.

(Ca o paranteza, este interesant ca terasele din parc puteau fi impartite in categorii, ca locatie in parc si in acelasi timp ca nivel social: Grasu, Cateaua si Lautarii erau din gama low-end, mai muncitoresti, clientii fiind rocarasi fara bani, cocalari din zona sau barbati modesti care trageau una mica in drum spre casa; Tramvaiul, Debarcaderul si Yesterday reprezentau gama medie, clientii lucrau la firma sau ca agenti de asigurari, in general pitzi corporatiste si papitzoi de birou; in fine, Nuieluse si Brown Sugar erau deja din gama high-end, fiind frecventate de protipendada de cartier, mici directorasi, posesori de BMW cumparat cu bani cinstiti, din munca corecta si grea, apoi furat din Germania de la fraierii respectivi. Bineinteles, noi, adica eu si toti prietenii si cunoscutii mei, frecventand democratic toate aceste stabilimente, fara intentii de exhibare a statusului social, nu apartineam nici uneia dintre categoriile sus-mentionate.)

La Nuieluse (sau oficial Casa Rustica, sau neoficial La Tarani), totodata cea mai mare terasa din parc, prezenta o impartire foarte clara: afara si inauntru. Afara se labartase cu nesimtire pana spre alei, si daca n-ar fi fost demolata ajungeau in curand cu mesele in lac. Inauntru era, dupa cum ii zicea si numele, rustic, iar muzica respecta ideea. Nu stiu cum era mancarea inauntru, in schimb stiu sigur ca pizza era de senzatie atunci cand lucra acolo prietenul nostru Porcu’, mare bucatar si mare caracter. Chelnerii, in schimb, erau niste ginerici cu camasa alba si, ca in orice crasma comunista, depindea foarte mult la care dintre ei nimereai: la ala simpaticu’ sau la taranoiul mofluz. In general insa la toti se astepta foarte mult, doar ca aluia simpatic ii mai dadeai si spaga, ca era sagalnic.

Distractie nu prea era acolo, ca atare nivelul cultural a ramas mereu extrem de scazut, daca vreti o descriere tehnica, nu cred ca a depasit niciodata 1 la mie, si atunci numai in cazul in care cardisem ceva inainte in alta parte. Poate singura terasa din IOR din care am plecat copacel.

Astazi, in locul unde trona altadata La Nuieluse, ca o caracatita betiva, se afla un absurd aranjament de coloane din lemn, pus cu sadism acolo ca sa ne aminteasca de trecutul in care puteai bea o bere in parcul IOR.

Zahar Maro, ca Brown Sugar nu pot sa-i zic, arata foarte bine, probabil cel mai bine din tot parcul. Avea ferestre mari, ca de acvariu, poate si de aceea inauntru adastand adesea pesti si caracudele aferente. Totusi nu stiu de ce nu mi-a inspirat niciodata incredere, si ca atare nu-mi amintesc decat de ultima vizita acolo, prin 2006, afara, cand servirea a fost execrabila. Am asteptat vreo 20 de minute sa vina nesimtita, in conditiile in care pe ditamai terasa nu erau ocupate, la ora aia (adica la pranz, in mijlocul saptamanii), mai mult de 3 mese. Numai dupa ce Mugur a luat-o la shtanga pe ordinara de chelnerita, aceasta a catadicsit sa ne aduca berea, de care insa ne trecuse oricum cheful si ne-am carat la Debarcader, intru cultura veritabila.

POZITIV: Nuielusele aratau a restaurant serios, desi putin desuet; Brown Sugar arata cel mai bine din parc

NEGATIV: Brown Sugar: Brown Sugar; La Nuieluse: servirea nesimtit de inceata, muzica populara sau si mai rau care era uneori inauntru; mesele ocupate aproape intotdeauna; vezi si punctul urmator:

PERSONALUL: La Nuieluse: tarani puturosi si spagari; singura raza de lumina a fost datorita lui Porcu; Brown Sugar: neplacut

BAUTURA IDEALA DE CONSUMAT ACOLO: La Nuieluse: bere la halba; Brown Sugar: băgheţii bere Leffen, fetili gius

CIUDAT: …cum de le-au daramat pe amandoua. Aveau toaleta, personal calificat, extinctoare, fetze de masa, spatiu conform normelor europene, nu m-as fi mirat daca aveau si jacuzzi, montagne-russe si sala de nasteri; si atunci, cum de le-au demolat totusi?


(Va urma: Episodul 6, La Tramvai)

~ de veutzu pe 23 Martie 2009.

Un răspuns to “Episodul 5: La Nuieluse & Brown Sugar”

  1. ….era o porcarie restaurantul…servirea era sub orice critica shi fiind aproape sub geamul meu, nu m-a lasat sa dorm multe noptzi …cu muzica de 2 lei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: