Episodul 7: Yesterday, restaurantul din parcarea din parc


(Din seria Itinerarii spirituale: Bucurestiul de altadata. Carciumile din parcul IOR!)

SINGURA POZA PE CARE AM GASIT-O CU RESTAURANTUL PE CAND INCA MAI EXISTA

AZI POZA E MICA; IERI YESTERDAY ERA MARE

Localul cu nume beatlesian era, in acelasi timp, singurul din parc care isi onora numele de restaurant. Ca dovada, la Yesterday se faceau inclusiv nunti – or nu am auzit niciodata de nunta la Grasu sau de valsul miresei la Cateaua Lesinata! In acelasi timp, daca nu ma insala memoria, era singura prepanatie din parcul IOR care avea si etaj. In fine, la majoritatea celorlalte crasme se bea bine, dar aici se si manca foarte bine, clar mai bine decat la Nuieluse.

Bineinteles, detractorii abordarii spirituale vor spune: “Bine, mah, vezi ca tot despre bautura si eventual potol vorbesti si tu?!”. Ei bine, nimic mai gresit. Consumatia era de fapt un pretext pentru lungi conversatii pe teme cultural-artistic-stiintifice, la a caror concluzie cardeala nu servea decat ca si catalizator. (Nu mai mentionez si faptul ca Yesterday se afla la vreo 20 de stanjeni de biserica, superba biserica maramureseana din lemn a carei turla domina tot cartierul.) Pacat este doar ca din nenumaratele sedinte desfasurate aici nu au mai ramas nici macar stenogramele, care ar fi putut face lumina asupra inaltei conduite spirituale a mesenilor.

Yesterdayu’ era de asemenea foarte aproape de Debarcader, complexul etilic de la episodul 4 al acestei evocari a Bucurestiului de altadata. De ce erau atat de aproape una de cealalta cand in restul parcului erai obligat sa mergi, ăhă, si cate 10 minute fara sa gasesti vreo craciuma, ramane inca inexplicabil!

Iestărdei era compus din trei sectiuni: prima era parterul, o sala mare, cu bar intr-o parte si geamuri panoramice care atunci cand se deschideau, vara, iti dadeau impresia ca bei intr-o masina decapotabila. A doua era sala de la etaj, dedicata traditional nuntilor (am si fost acolo in acest scop, la Gabi U. si Adi T. – daca stau sa ma gandesc, singura nunta la care am fost care a avut loc in parc, motiv pentru care ii si invidiez!). In fine, era terasa, foarte mica, dar mai incapatoare decat parea; acolo a si fost ultima data ca am mers la Yesterday, prin 2007 cred, Maria laudandu-le bucataria neasteptat de prietenoasa.

AICI A FOST UN RESTAURANT. RULOTELE AR FI FOST PARCATE IN SALA DELA PARTER

AICI A FOST UN RESTAURANT. RULOTELE AR FI FOST PARCATE IN SALA DE LA PARTER

In tot cazul, disparitia restaurantului a fost socanta. Nu era o bomba de cartier. Avea tot ce-i trebuie, pana si cea mai curata toaleta din parc, cu oglinda mare pe hol! Barul era bar, in general localul era bine intretinut, incapeau cu totul peste o suta de persoane, parcarea adiacenta ar fi facut fatza la 3 carciumi, si daca stau bine sa ma gandesc restaurantul era nu atat in parc, cat in parcare; ceea ce inseamna fie ca nu ar fi trebuit demolata, pentru ca nu era in parc, fie ca ar trebui demolata si parcarea. Negoitza, hotaraste-te!

Din falnicul tractir de altadata a mai ramas astazi o ursuza bucata de parcare, pe care o puteti admira in imaginile alaturate. Pentru cei care nu stiau Yesterday, pozele nu au sens, pentru ca ei vad doar o bucata de beton si cateva masini, din acest motiv neputandu-si da seama unde stateau mai an mesenii, la beri, sarmale si conversatii insufletite…

 

DEZOLANT. YESTERDAY, ALL MY BEERS SEEM SO FAR AWAY...

YESTERDAY, ALL MY BEERS SEEM SO FAR AWAY...

POZITIV: mancarea era foarte buna, Maria acordandu-i calificativul maxim in acest sens dintre toate localurile din parc. Foarte curat, preturile rezonabile, parcarea realmente la doi pasi, deci daca plecai ranga nu-ti cautai masina mult

NEGATIV: terasa avea prea putine mese si ca atare era greu de gasit un loc liber, iar amplasarea, intre cladire si gardul dinspre strada, rata exact parcul

PERSONALUL: era chiar OK

BAUTURA IDEALA DE CONSUMAT ACOLO: whisky la nunta, bere la bere

CIUDAT: acum, ca nu mai exista, este uimitor cand vezi ce mica era de fapt cladirea, cat de putin spatiu ocupa. Sa nu fi stiut ca acolo a fost un restaurant, as fi putut jura ca era imposibil ca in locsorul ala sa fi existat o cladire cu doua etaje

 

 

POATE A PLOUAT, IAR YESTERDAY A INTRAT LA APA SI S-A TRANSFORMAT INTR-O MARMOTA... OOPS, RULOTA

POATE A PLOUAT, IAR YESTERDAY A INTRAT LA APA SI S-A TRANSFORMAT INTR-O MARMOTA... OOPS, RULOTA

(Va urma: Episodul 8, Terasa cea noua)

~ de veutzu pe 29 Aprilie 2009.

3 Răspunsuri to “Episodul 7: Yesterday, restaurantul din parcarea din parc”

  1. Si tie ti se pare o marsavie extraordinara ca intr-un PARC s-a desfiintat o carciuma. Vrei la carciuma, sunt o gramada. Ce era asa special la ea, in afara de zgomotul de nunta in timpul plimbarii?

  2. Se vede ca nu frecventezi localurile😉. Probabil din motivul asta nici nu stii ca in zona asta, Titan sa-i spunem, nu prea ai unde sa iesi la o bere, la aer curat, vara, cand e cald. Or, decat sa stau la vreo terasa intre blocuri si la strada, in praful si zgomotul masinilor, prefer sa stau pe malul lacului sau in parc. Probabil tu esti genul care merge in parc ca sa se plimbe; altii insa vor sa iasa la o bere sau un suc. Nu ti se pare firesc ca toata lumea sa se poata simti bine?

  3. FETE COMPLECT AN PIELEA GOALĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: