Episodul 8: Debarcaderul Strikes Back & Terasa Cea Noua


(Din seria Itinerarii spirituale: Bucurestiul de altadata. Carciumile din parcul IOR)

Salba de carciumi disparute din parcul IOR, o farama de istorie incheiata si un focar de cultura acum stins, a disparut, in mare parte, in 2006-2007, din cate stiu sub obladuirea primarului Negoita, omul care cu fiecare daramare de terasa – indiferent daca el e de vina sau nu – a mai aruncat la gunoi cate un calup de voturi.

Am votat invariabil cu dreapta, din mai 1990 incoace, impotriva lui Iliescu si a FSN-FDSN-etc-PSD-ului, deci si cu PDL si Basescu. Iar modul absolut extraordinar in care PDL si Negoita au schimbat fatza sectorului 3 m-a incantat si din acest motiv am considerat ca i-am ales bine. Ba chiar, votand Negoita si PDL din considerente politice strategice, am ales probabil sa ignor si acuzatiile care i s-au adus, referitoare de pilda la faptul ca a crescut artificial pretul terenurilor si al locuintelor din sector ca sa se imbogateasca personal etc. Practic eram cetateanul care fuge cu farfuria cu fasole in mana urmarit de politicianul zelos sa-i tranteasca traditionalii muci. Eveniment neplacut care s-a si intamplat, atunci cand s-a trecut la distrugerea teraselor din parc. Dupa opinia mea, o masura in primul rand FARA ROST. Si in acelasi timp o prostie care il va costa pe Negoita votul meu – si, din pacate pentru el si pozitia lui in partid, si multe alte voturi.

Dar daca lucrurile s-ar fi oprit aici, ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Numai ca, oricat ar fi de incredibil, dupa disparitia carciumilor consacrate din parcul IOR, şoc!, au mai aparut doua terase! Prima la inceputul anului 2008, intre fostul debarcader, noile spatii de joaca pentru copii si parcarea de la nivelul strazii.

Terasa cea noua

TERASA CEA NOUA, SAU PARADISE REGAINED

Terasa cea noua2

ASIJDEREA

Terasa fara nume mustea de paradoxuri: a aparut exact dupa ce toate celelalte terase au fost desfiintate; arata bine, era curata, placut amplasata, preturile erau normale, totusi niciodata n-a fost bataie pe locuri asa cum era inainte chiar si la cea mai umila terasa; desi erau putine mese, este terasa din parc la care se astepta cel mai mult ever.

E adevarat ca, in ciuda nesimtirii extreme a conducerii si a personalului, am respirat usurat ca totusi exista, ca avem in parc un loc in care poti bea o bere, un suc, manca o inghetata sau o felie de tort. E drept si ca am baut mereu cu un nod in gat la gandul ca existenta acestei terase era o palma pe obrazul istoriei, al legii, al PDL-ului in ultima instanta. Logica fiind urmatoarea: daca terasele dinainte erau ilegal amplasate, cum se face ca terasa asta este amplasata legal? Si daca terasele dinainte erau totusi legal amplasate, nu a fost ilegal sa le darame? Daca, chipurile, Debarcaderul si Yesterday au fost demolate pentru ca erau prea aproape de biserica, de ce a aparut noua terasa, avand in vedere ca e si mai aproape? Nu pot exista doua masuri, edili de doi lei (si aia ROL) ce sunteti! Asta ca sa nu mai zic ca Terasa Cea Noua nu avea nici macar toaleta, clientii trebuind sa apeleze la inspaimantatoarele cabine de plastic, clar antiecologice, aflate undeva pe deal!

Totusi pana la urma cineva s-a sesizat, iar terasa a disparut si ea, prin februarie 2009.

...PANA LA DEMOLARE!

...SI PARADISE LOST. PE ACEST SUMBRU LOC VIRAN A FOST TERASA CEA NOUA

Si tocmai cand credeam ca asta a fost ultima zvacnire a culturii in parcul IOR, am avut parte de inca un soc: intr-o insorita zi de martie 2009, trecand prin parc si suspinand langa fostul debarcader, am vazut cateva mese puse langa chioscul de lemn ramas in locul fostului restaurant La Vaporas!

poze3-0009

DEBARCADERUL RENASTE

poze3-0010

EFECTELE CRIZEI SAU ALE SPAGII?

Oamenii consumau la soare, iar promisiunile unor seri culturale in locatia cu pricina ii faceau sa le sclipeasca ochii – sau poate erau doar matrafoxati de veselie ca au unde bea o bere din nou,  cine stie. Important era insa ca Debarcaderul renastea din propria cenusa, la vreun an si jumatate dupa ce fusese distrus miseleste!

Din pacate, ca orice initiativa culturala, a fost rapid terfelita de societatea de neconsum si, dupa cum puteti vedea in pozele alaturate, in locul meselor din martie astazi joaca copiii fut tenis si se parcheaza utilajele.

poze8-0015

DEBARCADERUL IA INCA O TRANTA, LA O LUNA DUPA POZELE DE MAI SUS

POZITIV: A fost, fiecare la randul ei, singurul loc din parc unde puteai sta la o bere

NEGATIV: Terasa cea noua: asteptatul absurd al comenzii. Debarcaderul nou: n-a rezistat decat cateva weekenduri

PERSONALUL: Terasa cea noua avea cele mai puturoase chelnerite din sectorul 3, iar patronii erau cei mai nesimtiti cocalari care voiau sa se imbogateasca peste noapte. Debarcaderul nou: n/a

BAUTURA IDEALA DE CONSUMAT ACOLO: Terasa cea noua: Beck’s pentru eroi, suc de lime si mere cu scortisoara pentru domnisoare. Debarcaderul nou: n/a

CIUDAT: Este inexplicabila (cel putin intr-un univers paralel in care spaga nu exista) nesimtirea de a rade de pe harta terase cu toate dotarile, de la etaj la toalete, iar ulterior de a infiinta alte terase, in fapt niste bombe care in mod normal n-ar fi obtinut nicio aprobare

(Va urma… daca se va da spaga si vor aparea si alte lacasuri de litere)

Anunțuri

~ de veutzu pe 17 Mai 2009.

3 răspunsuri to “Episodul 8: Debarcaderul Strikes Back & Terasa Cea Noua”

  1. Deºi s-a învechit oarecum (au trecut de-atunci vreo zece zile, adicã, în formula comprimatã în care ni se livreazã, astãzi, timpul, vreo zece sãptãmîni!), un eveniment de importanþa Galei Premiilor UNITER nu poate scãpa, totuºi, necomentat, mai ales într-o rubricã dedicatã existenþei cotidiene a teatrului ºi a oamenilor sãi. Faptul cã m-am numãrat printre participanþii activi la festivitate, ca beneficiar al unuia dintre premiile decernate de senatul Uniunii (ºi anunþate în prealabil), mã obligã, desigur, sã survolez graþios o serie de aspecte dizarmonice ale acestei pasiona(n)te reuniuni anuale a profesioniºtilor scenei, dar, la fel de sigur, nu mã poate împiedica sã emit observaþii sau aprecieri asupra altora. Am simþit nevoia sã fac o asemenea precizare pentru cã, în atmosfera de suspiciune morbidã ºi de þîfnã suburbanã pe care o respirãm zilnic, orice atitudine publicã, inclusiv (ori mai ales) expusã în presã, capãtã pe negîndite conotaþii ºi implicaþii ce hrãnesc ulterior tot soiul de dispute oþãrîte, alte suspiciuni ºi alte þîfne – ºi tot aºa, în veacul vecilor. Ceea ce a început sã devinã foarte plictisitor.

  2. Interesant serialul. Din pacate, pentru mine, plecat de mai bine de 10 ani, nu este tocmai accesibil materialul 😦

  3. Si mai nou, a reaparut terasa in locul celei de anul trecut, acoperita frumos, cu buda(da, separata de alea de plastic urat mirositoare :P) si cu fotolii si cu ce mai vrei tu. Unde mai pui ca pe ruinele Vaporaselor zac acum niste scaune si niste mese, chiar si niste umbrelute. Si asa va fi probabil in fiecare an. Un soi de teraso-bodega de sezon. Las’ ca-i bine si asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: