Doua scurte observatii iritate despre filmele cu vampiri


1. M-am saturat de filmele cu vampiri! Oricum nu m-au distrat niciodata, dar in ultima vreme – mai exact de cand cu prostia sinistra (si, din pacate, zic sinistra la figurat) Twilight – sunt prea multe: de la True Blood si Blood Ties (Vampiri, crime şi poveşti de dragoste) la Blade 25, Sanctuary, Dracula XXVIII, ocazional un Van Helsing sau I Am Legend si inevitabila Buffy. Peste toate tronand seria Twilight, cu vampiri emo, deosebit de enervanta.

Explicatia invaziei sugatorilor de carotide e insa limpede: daca la un moment dat s-au scos bani din vampiri (vezi Anne Rice si Stephenie Meyer), ca sunt trendy, brusc toata lumea face filme cu vampiri. Ceea ce este iritant.

2. Initial voiam sa spun ca exista numai 2 filme cu vampiri bune: Near Dark si Nosferatu, eine Symphonie des Grauens. Apoi mi-am amintit de Vampire’s Kiss, cu Cage, si am ajustat cifra: OK, 3 filme. Dar in aceeasi clipa am realizat ingrozit ca uitam de From Dusk Till Dawn! Si de Shadow of the Vampire! Ba chiar, de ce sa mint, si de Interview With a Vampire. Iar daca punem pe lista asta si serialul Being Human (Printre oameni), ajungem la concluzia # 2: de fapt, exista mai multe filme cu vampiri bune decat credeam. Ceea ce este, de asemenea, iritant!

De altfel, iata-le pe scurt pe acestea din urma, in speranta ca va poate face pofta sa le vedeti:

Near Dark (regia: Kathryn Bigelow) este un film mai putin cunoscut, cu prietenii mei Bill Paxton si Lance Henriksen in mare forma si la un an dupa ce jucasera impreuna in Aliens (in regia lui James Cameron, sotul lui Bigelow). Partial film cu vampiri, partial western modern, Paxton in rolul unui memorabil vampir rocker dezaxat, antieroii formeaza o mica familie pentru care disfunctionala e un cuvant caraghios (cam cum i-ai spune lui Hitler zapacit) si, ce e mai interesant, nu se pronunta nici macar o singura data cuvantul vampir.

BILL PAXTON PE CALE SA RUPA BARU-N DOUA

Vampire’s Kiss: Nicolas Cage in genul sau preferat de personaj, adica un dement care-si urmareste nebunia pana la capat. Unul dintre filmele cu poanta memorabila si, in plus, Maria Conchita Alonso in rolul ei cel mai tare si mai amuzant ever, de menajera terorizata de stapanul scelerat.

FARA CUVINTE

Shadow of the Vampire: film in film, film biografic, pelicula despre turnarea clasicului Nosferatu, in anii ’20 – dar si mult, muuult mai mult decat atat. Si, iarasi, una dintre cele mai tari rasturnari de situatie din cinema.

WILLEM DAFOE IN ROLUL LUI MAX SCHRECK IN ROLUL LUI ORLOCK

From Dusk Till Dawn: Tarantino criminal psihopat, Harvey Keitel preot raspopit, Salma Hayek dansatoare exotica, Clooney in rolul celui mai dur personaj de film al anilor ’90, pe langa care Dirty Harry e pampalau, iar Vin Diesel e natafletz. Si practic doua filme (unul politist si altul fantastic) intr-unul singur, explicatia scapandu-mi, dar banuind totusi ca QT a vrut ca personajele negative sa devina brusc personajele pozitive.

IDEEA DESPRE ROMANTISM A LUI TOM SAVINI

Being Human, de pe AXN, e un miniserial britanic despre un vampir, un varcolac si o fantoma care isi refuza conditia si vor sa traiasca pe mai departe ca niste oameni normali. Ideea mi s-a parut un fel de prostie pur comerciala de genul Alien Vs Predator sau Cine bate dintre Transformers si Godzilla?, totusi serialul e bun si mai ales face totul din scenariu – si mai putin din efecte speciale.

VECINICA BANTUIE, TANARUL DIN STANGA MUSCA CETATENII DE GAT, PROSTANACUL DIN DREAPTA SE PREFACE-N LUP. APOI VIN ACASA SI DUC GUNOIUL

Interview with the Vampire: poate n-ar fi fost mare lucru de capul lui daca n-ar fi avut un regizor veteran – Neil Jordan – si actori ca Tom Cruise, Kirsten Dunst (rolul vietii ei), Brad Pitt, Banderas, Slater, Iures etc.

INTERVIEW WITH THE VAMPIRE

Nosferatu, eine Symphonie des Grauens (1922): mai aproape de notiunea de opera de arta decat jignitoarea majoritate a filmelor de astazi. Un film cu care incepe genul horror, un personaj care este strabunicul lui Lestat si o metafora referitoare la nazism – sau, de ce nu, la pesedizare🙂

ASTA CHIAR E MAX SCHRECK

~ de veutzu pe 30 Noiembrie 2009.

2 Răspunsuri to “Doua scurte observatii iritate despre filmele cu vampiri”

  1. Citind pe aici, mi-am dat seama ca n-am vazut „From Dusk Till Down”. Am mai avut eu mai demult o tentativa de a-l mai vedea, dar nu l-am gasit pe nicaieri si am uitat ideea. Asadar, aseara m-am pus pe cautat pe net si l-am gasit frumusel, am gasit pana si traducere, iar ca bonus mi-am luat si soundtrack-ul (care-i genial). Filmul e de mare angajament, face toti banii! Genial, pur si simplu, iar dansul Salmei Hayek e un deliciu (seamana foarte mult cu lapdance-ul din Death Proof – cauta pe YouTube The Coasters – Down in Mexico (Lap Dance From Death Proof)). E un film pe care-l bifez pentru a-l revedea in noaptea de Revelion.

  2. Ma bucur ca te-a distrat🙂 Nici nu stii ce e mai de neuitat: Cheech marin cu „Black pussy, white pussy, big pussy, small pussy” etc, sau pumnii trasi de Clooney din nimic, sau cum ranjea Savini cand incepusera sa-i creasca coltii :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: