Aschii de viata si de moarte


Un prieten de-al meu care a infruntat gloantele si blindatele lui Ceausescu la baricada de la Sala Dalles, pe 21 decembrie 1989, mi-a povestit despre ceea ce a numit aschia vietii. Mai precis, fractiunea de secunda in care, in nebunia luptelor de strada, prins intre rafalele de kalasnikov si baricada in flacari, intre gloantele mitralierelor de pe TAB si bezna noptii, intre urletele ranitilor si ordinele militarilor, a vazut un transportor blindat  napustindu-se spre el. Pe jos era un pic de zapada, erau resturi, prietenul meu alunecase, nu chiar cazuse, dar 14 tone de otel accelerau spre el si si-a dat seama ca nu mai are timp sa se fereasca.

BLINDATELE SI OAMENII, FATA IN FATA, CU PUTIN INAINTE DE CRIME

Aia a fost frantura de clipa pe care a numit-o aschia vietii. Existenta lui s-a subtiat cat o aschie de lemn luata de furtuna. Viata lui, timpul lui, s-a redus la o clipa extrem de subtire si exact pe ea s-a concentrat miza giganta a supravietuirii. De ce jocul cu moartea nu se intampla cand stai relaxat, odihnit, comod, ai timp la dispozitie si mintea iti functioneaza perfect? De ce pericolul de moarte vine cand nu ai timp, esti innebunit, obosit, inghetat, nu te poti concentra sa prinzi din zbor aschia care este viata ta?

Spre el veneau puzderii de aschii si avea nevoie de o concentrare supraomeneasca pentru a prinde din zbor aschia vietii, si nu alta – pentru ca aproape toate celelalte aschii l-ar fi ucis.

Dar prietenul meu a prins-o! Si nu numai pe a lui, dar si pe a unei prietene, pe care a impins-o din calea transportorului; numai dupa aceea, in ultima zecime de secunda, s-a aruncat si el din fata colosului.

Dar nu a reusit pana la capat. Transportorul blindat l-a lovit totusi, sters. A cazut pe asfalt, il durea tot corpul, dar stia ca a scapat! Vehiculul greu a dat inapoi, lasand in urma sa oameni morti si raniti. Omul nostru s-a ridicat de pe asfalt, reusise, scapase cu viata! „Libertate!”, a urlat el din tot sufletul. Gloantele i-au suierat pe la urechi, fara sa-l atinga.

A doua zi a revenit la Universitate printre primii. Ceausescu a fugit, FSN a preluat conducerea, prietenul meu (care imi spusese cu o seara inainte, la un concert Iris, ca o sa cada Ceausescu, dar refuzasem sa cred) a sustinut unul dintre primele concerte rock de dupa revolutie, ulterior a cantat in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, mai tarziu a fost golan de onoare, fugarit de mineri, anchetat de procuratura pentru noaptea de la baricade.

Fara sa fie vreun seducator de profesie, eroul nostru e simpatic, dragutel, are simtul umorului; in plus, e vedeta, cantand intr-o trupa de rock extrem de cunoscuta. Din toate aceste motive, fetele l-au iubit intotdeauna.

„Mi-as da 10 ani din viata ca sa vad Maiden sau Metallica live”, spunea el in adolescentza.  In 1995 visul i s-a implinit: i-a vazut pe Maiden la Polivalenta, fara sa fie nevoie sa plateasca pentru asta cu ani din viata. Iar in 1999, a vazut live si Metallica, de asemenea fara sa-si taie din viata pentru asta, ci, simplu, cumparand bilet, ca noi toti.

In 1996 s-a casatorit cu o fata frumoasa ca un inger, cu care are doi copii. Cel mai mare are 12 ani si canta la chitara, ca si tatal sau.

O alta pasiune de-a lui fiind religia (cocheta in copilarie cu ideea de a deveni preot), in anul 1998 a publicat o carte, „Dumnezeu a facut muzica”, despre care s-a spus ca impaca rockul cu crestinismul.

In 2000 a cantat alaturi de Iris, la Teatrul National, invitat ca solist vocal la piesa „Tot zbor” („Viata incepe iar…”), exact melodia pe care o cantaseram impreuna, din sala, la concertul Iris de pe 20 decembrie.

Anul 2008 insa a fost apogeul carierei sale de pana acum: a cantat cu trupa sa pe aceeasi scena pe care, dupa doua ore, au aparut, iarasi in Romania, Iron Maiden. Iar Laura Harris, fiica basistului de la Maiden, a cantat cu omul nostru piesele „Only the Good Die Young” si „Wasted Years” ale tatalui sau.

Astazi, prietenul meu are 39 de ani, este casatorit, are doi copii, o cariera muzicala de succes, a scris o carte si prezinta emisiuni muzicale la radio. Iar toate acestea nu ar fi fost posibile daca, in urma cu 20 de ani, nu ar fi prins aschia vietii. Dar a avut noroc, a scapat cu viata si se bucura de aceasta si in ziua de azi.

Ieri i-am facut o vizita. Nu am vorbit aproape deloc, mai mult am privit cerul, in tacere, pentru ca stiam ca tot ce fusese de spus se spusese deja, cu douazeci de ani in urma. Acum cuvintele se nasteau greu, sufocate de amintiri, de pareri de rau, de un sentiment de vinovatie, de rusine. Nu a spus nimic, dar ochii sai vorbesc fara cuvinte. El stie totul, stie ce s-a intamplat, stie cine a tras la revolutie, stie cine a trait si a ajuns – uneori pe nedrept – bogat si chiar parlamentar, cine a murit si – intotdeauna pe nedrept – a fost uitat.

El stie toate acestea, pentru ca in urma cu 20 de ani, la 21 decembrie 1989, nu a prins aschia vietii. Nu s-a putut feri de blindat. A reusit s-o salveze pe Teona, dar el a fost lovit. S-a ridicat, totusi – dar numai pentru a fi impuscat, iar apoi calcat in picioare de multimea care fugea ingrozita din calea TAB-urilor si a rafalelor de arma. Parintii sai l-au gasit dupa cinci zile, la Morga. Apoi a fost inmormantat la Cimitirul Eroilor Revolutiei, acolo unde l-am vizitat zilele trecute.

A murit la 19 ani, la baricada din fatza Salii Dalles, inainte de a apuca sa vada Maiden si Metallica la Bucuresti. Asa cum nu a apucat nici sa fie preferatul fetelor, sa dea autografe, sa fie aplaudat la televizor si pe scena, cu trupa sa, Interval. Asa cum comunismul nu l-a lasat sa se insoare si sa aiba copii. Asa cum nu a trait sa scrie o carte si sa vorbeasca despre credinta. Asa cum a platit 20 de ani din viata, cat pentru un Maiden si o Metallica, dar nu a mai ajuns la concerte.  Asa cum nu a apucat sa cante cu Iris, trupa sa preferata. Asa cum nu a mai putut sa faca toate acele lucruri pe care noi, ceilalti, le-am facut si le facem, de 20 de ani incoace, si mai mult ca sigur le fac si soferul camionului care l-a lovit, si militarul care a apasat pe tragaci, si cei care au musamalizat crimele de atunci.

UN COPIL...

Zilele viitoare se implinesc 20 de ani, sau 1.050 de saptamani, sau 7.305 zile si tot atatea nopti care i-au fost furate lui Mihai Lucretiu „Mickey” Gatlan. Puterea de dupa 1990, practic Iliescu, a avut grija ca ucigasii lui Mickey sa nu fie pedepsiti nici in ziua de astazi. Si cu fiecare zi care trece fara sa fie pedepsita crima, lui Mickey i se mai fura inca o zi.

INCET-INCET, UITAREA...

Un alt prieten, care il cunostea pe Mickey si chiar mai bine decat mine, in acelasi timp unul dintre cei mai vechi iubitori si cunoscatori de rock autentici de la noi, familiar macar vizual tuturor rockerilor autohtoni, a postat un clip – singurul existent pe net, din pacate –  in memoria celui disparut atat de tanar:

~ de veutzu pe 17 Decembrie 2009.

6 Răspunsuri to “Aschii de viata si de moarte”

  1. …………………………………………….

  2. foarte, foarte frumos…. si foarte, foarte trist… si prea real…😦 si foarte sensibil scris…. si, si, si…. te citesc cu mare drag…

  3. ce poveste trista si tragica dar din pacate cit de adevarata
    sper ca generatia noua sa inteleaga sacrificiul suprem facut
    de acei tineri si ca vor avea grija sa mentina aceasta libertate
    si pentru viitor, caci numai libertatea poate aduce, prosperitate
    si o dezvoltare normala ale relatiilor intre oameni

  4. Am vrut sa scriu si eu despre Revolutie, insa nu vreau sa scriu din auzite. Aveam 2 ani in 89, asa ca m-am rezumat sa pun piesa ‘Vino Doamne’ pe blogul meu – http://freyjaseyes.wordpress.com/

  5. 😦

  6. […] electorală Distracţia cea mai plăcută: Plezireanu şi Epicuristu Cea mai mare înfrângere: aşchii de viaţă şi de moarte Cel mai bun profesor: natura Prima necesitate: taxa de parcare de 2 lei Ceea ce te face cel/a mai […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: