ACT: Atitudine, Cojones, Talent


A fost o vreme cand rockul era cantat de barbati, de rockeri cu plete, bocanci, geci de motor, pantaloni de piele si diverse accesorii cu tzinte si cuie. Vremea aia insa s-a dus de suflet (si stim foarte bine cine este destinatarul), iar in ziua de azi rockul e facut de baietei, care poarta tricouri cu guleras, pantaloni scurti, bascheti, parul scurt, in general care vadesc o viziune gay asupra vestimentatiei. In loc de Manowar avem The Killers, iar in loc de Maiden ne-am procopsit cu Kaiser Chiefs!

Noroc insa ca mai exista si in ziua de azi trupe de heavy metal curat si agresiv – exact asa cum este trupa ACT. Formata din deja veterani ai rockului romanesc (in CV-urile lor artistice vedem ca sunt oameni care au cantat in trupe mari cum ar fi Tectonic, Voltaj (cel adevarat, din anii ’80), Metrock, Krypton, Quartz etc.), trupa are talentul, curajul si autenticitatea de a canta – dupa cum zic chiar ei – rock, metal, alternative; dupa cum zic eu, ca simplu fan, de a canta un metal in continuare inoxidabil.

Pe vocalul trupei, Costica „Damigeana” Sandu, il cunosc din anii ’80, de la un concert de senzatie in liceul industrial 6, unde invata si sora mea, care de altfel imi si spusese de concert. Costica, pe atunci, era liderul trupei Fulger, pe post de vocal dar si de chitarist solo. Mai fusesem si inainte pe la asa-zise „cantari” underground, la modul „Vin doi rockeri duri, cu chitari electrice, in scara la blocul D1, haideti sa ne rocarim!”, iar la fatza locului am gasit un ametit cu chitara rece care zdranganea „in acorduri” si lalaia din alde Steve Miller Band. Asa ca preferasem sa nu-mi pun foarte mari sperante nici in concertul asta. Stateam pe jos (privilegiu rezervat numai roacarilor adevarati!), cu sor-mea, Ciorby, colega ei Irene cu iubitul si inca un tip din liceu, afisand o superioritate de melomani rafinati harsiti in astfel de manifestari nonconformiste, nu ca nevolnicii din sala. Iubitul Irenei, pe care il vedeam prima data, imi intinde niste bani sa iau o sticla de vin. „Ce plm, mah, tu nu ai aflat ca sunt roacar suparat?!”, am izbucnit eu, fioros si extrem de incruntat. Bineinteles, in gand, pentru ca omul era cam cat Valentin Teodosiu si la fel de gingas. In schimb, incruntat sever, i-am facut celuilalt rocker din liceu un semn din care se intelegea ca e insarcinat sa se ocupe cu aprovizionarea si sa nu ne deranjeze pe noi, roacarii duri, cu detalii legate de eventuale impedimente. Iubitul Irenei si-a dat astfel seama ca eram si eu un greu, eram piesa, astfel, cand a inceput concertul, eram deja tovarasi, iar sora mea era foarte incantata ca fra-su nu e vreun rocaras d-ala fraieru’. :))

Dar toate astea au fost date uitarii cand Costica a zbarnait corzile prima data, de-am sarit in picioare instantaneu si am prins a ne zbuciuma. Nu mai stiu ce piesa era, daca era a lor sau vreun cover, dar tin minte ca asa ne-a tinut pana la final, nu ne-a dat o clipa de ragaz. Concertul a fost bestial, iar in incheiere au cantat „Whole Lotta Rosie”, Costica – invartindu-se pe jos ca Angus Young, ceva nemaivazut pe vremea aia! – facand o solistica dezlantuita care a rupt sala pe genunchi, ca la un mare concert in Polivalenta.

TRUPA FULGER. ANII '80
TRUPA FULGER. ANII ’80

Cum pe vremea aia nu erau atat de multe trupe si nici atat de multe show-uri, orice ocazie de a vedea rock live – in plus si cu o aura de underground, intrucat era in afara circuitului traditional – era echivalenta, probabil, cu fericirea de a-ti lua un mobil nou in ziua de azi. Si poate din acelasi motiv imi amintesc de concertul trupei Fulger in industrial 6 mai bine decat de vreun Iris sau Compact in Polivalenta sau in T4.

Anii au trecut insa, in grupuri mari, de cate 5-7, iar cu Costica m-am mai intalnit din cand in cand la o bere, la un bairam, la un concert. Pe Gusti si George ii stiam de cand erau in Tectonic, ne mai nimeriseram la aceeasi masa la bere, prin Gradinita, Cina sau cine mai stie pe unde, desi mereu terte cunostinte. In fine, in 2007 sau 2008 i-am vazut in concert pe toti trei, ca ACT, si mi-au placut rau de tot… ceea ce va doresc si dvs.:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Muzică și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la ACT: Atitudine, Cojones, Talent

  1. cristi zice:

    tare, povestitorule!

  2. veutzu zice:

    Multumesc, Actule 😉

  3. basil zice:

    eu sunt ala intarziatu la acest post..nu stiu cum se face, tocmai eu..

    eu iti multumesq in numele lor pentru exceptionalul post!

    respect!

  4. veutzu zice:

    E firesc sa fii ultimul: save the best for last 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s