Cine a fost, daca a fost, daca om a fost sau zeu, ori chip de om cu duh de zmeu

LATER (DUPA 8 ANI!) EDIT:

Oricat ar fi de incredibil, chiar domnul Dan Andrei Aldea a avut amabilitatea de a posta versurile albumului, acum, in noiembrie 2018! Le puteti gasi in comentarii, dar le postez si aici, mai jos, in locul celor scoase de noi dupa ureche 😉

Dupa parerea, mintea si gusturile mele, Zalmoxe, albumul-concept al trupei Sfinx din 1978, este cel mai bun material romanesc rock, mai tare chiar si decat Cantafabule sau Iris 1. In adolescentza, la inceputul anilor ’80, l-am ascultat foarte mult (in formatul placa) nu numai pentru ca nu aveam decat cateva discuri, dar si pentru ca eram fascinat de sound-ul progresiv, de versuri, de atmosfera, de ideea de album-concept, de tema abordata (paleoastronautica: eroul civilizator, venit din alta lume sa conduca destinele dacilor), pana si de grafica de pe coperta albumului – de totul. Si nici azi, dupa zeci de ani, nu si-a pierdut nimic din originalitate si prospetime, poate chiar mai mult acum ascultatorul putand sa inteleaga ca nivelul albumului este occidental, performanta rar intalnita in muzica noastra.

Albumul, reeditat de Electrecord sub forma de CD, costa putin (de 2-3 ori mai ieftin decat un CD original cu Lady Gaga sau Justin Bieber) si il recomand, asa cum recomand si review-ul lui Mihai Plamadeala, un vechi amic „din gashca de roacari”.

Autorii acestei bijuterii muzicale si spirituale sunt Dan Andrei Aldea (unul dintre cei mai mari muzicieni rock romani, probabil necunoscut azi in afara fandomului) la chitara, clape, voce etc., Mihai Cernea (da, da, Misu Cernea din Sfinx Experience) pe tobe, Nicolae Enache (fost in Mondial si Continental) la clape, Corneliu Bibi Ionescu pe bas, si parca imi amintesc ca era mentionat si Idu Barbu – acest Clive Burr al Sfinxului :)); de asemenea, pe atunci necunoscutul Alexandru Andries (pe post de autor al portretelor membrilor trupei); in fine, Alexandru Basarab, cel care a compus versurile de senzatie ale albumului.

 

Aici, versurile oferite cu amabilitate de chiar Dan Andrei Aldea:

ZALMOXE – Sfinx

Texte : Alexandru Basarab (Adrian Hoajă)

_____________________________________________________

Side A

1. URSITOARELE

(Cor) Iată, azi s-a născut
Pruncul cu graiul neînceput.
Iată, a răsărit
Într-o cântare fără sfârşit
Pruncul cu gândul necunoscut.
__________________________________

Născutu-s-a, născut
Pruncul în lapte lăut,
Pe cergă de brad,
Când lupii din vară în urlet se-aruncă prin vad.

Născutu-s-a, născut
Pruncul în lapte lăut,
Când mieii din iarnă erau la păscut,
Iar zorii de ziuă se-adună cu grâul din piuă.

Născutu-s-a, născut
Pruncul de nimeni ştiut.
__________________________________

(Cor) Şi-au venit la căpătâi
Mai întâi şi mai întâi
Ursitoarele,
Vrajitoarele, (text original, cenzurat:
Trăitoarele-n ape Trăitoarele-n smârcuri
Cu ierburi sub pleoape Sub pietre cu sfârcuri)
__________________________________

Toate i-au dăruit
Puterile vieţii fără sfârşit,
Cuvântul de rouă,
Lumina gândirii când luna e nouă,

Toate i-au dăruit
Puterile firii
Şi ochiul nestins al nemărginirii.
___________________________________

Iar fiindcă părintele lui cu un ceas mai-nainte
Ucis-a un urs,
Şi straiul tăiat din blana fierbinte
Pe umerii pruncului
Mândru l-a pus,

Trăitoarele-n ape (text original, cenzurat:
Sub tainice pleoape ca mai sus)
Pe nume Zalmoxe i-au spus.

_____________________________________________________

2. BLANA DE URS

Cine strai din urs ca-şi taie,
Cine strai din urs că poartă,
Cine nu doarme,
Cine nu tace,
Cine preface viaţa noastră-n văpaie?

Cine stă în peşteri de munte,
Cine are-un soare-n frunte,
Cine nu moare,
Cine se spală cu lapte în boare?

Cine adună sub seceri de aur
Seminţia noastră?
Cine fruntea ne-ncinge în ramuri de laur
Sub zarea albastră?

Cine din suflet făcutu-ne-a scut,
Cine balaurul steag l-a făcut,
Potoapele seacă,
Genunchiul nu-şi pleacă,
Opreşte duşmanii să treacă
Asemeni puhoaielor oarbe,
Cine din Dunăre soarbe?

Cine strai din urs ca-şi taie,
Cine strai din urs că poartă,
Cine te-ascultă,
Cine te-nvaţă,
Cine te ştie?

Cine braţul de cremenea stâncii, lovit, nu şi-l frânge?
Cine pădurile strânge la piept, ca pe-un frate de sânge?

Cine-i acela ce traiul liber ne-nvaţă?
Cine-i acela ce dezvăluie lumea din ceaţă?
Cine îndoaie veninul cu mierea
Si laptele proaspăt cu fierea?
Cine te-ascultă?
Cine te-nvaţă?
Cine te ştie?

_____________________________________________________

3. MIEREA

Lângă noi,
Lângă mine stă,
Şi cântecul vremii se-aprinde-ntr-un roi.

Lângă noi,
Lângă mine stă,
Ca mii de albine, pretutindeni pătrunde
În orice ungher
Oglindă de cer,
Mai blând ca lumina, mai dur ca securea de fier.
(Cor) Stă lângă noi,
Stă lânga voi,
Şi cântă.
___________________________________

Lângă voi,
Lângă tine stă,
Şi viaţa în faguri de miere descântă,

Lângă voi,
Lângă tine stă,
Tăria durerii-n dulceaţa mierii
Gândind să pătrundă,
Prin fapta rotundă,
Mai stins ca tăcerea, mai greu ca un munte de fier.
(Cor) Stă lângă noi,
Stă lângă voi,
Şi cântă.
____________________________________

Lângă noi,
Lângă mine stă,
Şi cântecul vremii se-aprinde-ntr-un roi.

Lângă noi,
Lângă mine stă,
Ca mii de albine, pretutindeni pătrunde
În orice ungher
Oglindă de cer,
Mai blând ca lumina, mai dur ca securea de fier.
(Cor) Stă lângă noi,
Stă lânga voi,
Şi cântă.

_____________________________________________________

(Motto) Şi cântă din viaţă în viaţă
Dar nu-l vezi la faţă.

_____________________________________________________

4. PEŞTERA

Tot la patru ani o dată
Toate râurile seacă,
Toate paserile pleacă,
Toate iernile dau roată
Tot la patru ani o dată.

Oamenii că stau să piară
Măcinând venin de fiară
Că în peştera de sus
Cu un nume greu de spus
Şi-unde nimeni nu s-a dus
A intrat blana de urs
Cu trei faguri ce s-au scurs.
Pe poteci fără lumină,
Pe poteci fără albină
A urcat blana de urs.

A intrat şi s-a ascuns
Ca să doarmă nepătruns
Şi să-i fie deajuns,
Patru ani să doarmă moartea,
Să nu-i ştie nimeni partea.

Tot la patru ani o dată
Lasă viaţă ne-nchegată,
Lasă pruncul fără tată,
Lasă mumă fără fată,
Lasă moartea netăiată
Tot la patru ani o dată.

_____________________________________________________

5. EPIPHANIA

Trei ani, ca trei spice s-au scuturat,
Trei flăcări prelinse pe trup ne-au brăzdat.
Peştera hâdă
Trei ani, fără milă, de noi vrea să râdă.

Trei ani, ca trei râuri secate-au trecut,
Trei peşteri de spaimă în hău ne-au pierdut.
Vremea zăludă
Trei ani, fără milă, cu noi a fost rudă.
__________________________________

Iată, a renăscut
Din peştera oarbă, săpată în lut!
Iată, nu a pierit!
Fruntea de aur a răsărit!
Şi dacul Zalmoxe din nou e cu noi!
___________________________________

Trei ani, ca trei spice s-au scuturat,
Trei ani, ca trei râuri secate-au trecut,
Trei flăcări prelinse pe trup ne-au brăzdat,
Trei peşteri de spaimă în hău ne-au pierdut.

_____________________________________________________

Side B

6. FURTUNA CU TRUP DE BALAUR

Voi,
Maştere cu prunci osândiţi la neviaţă,
Paseri cu zborul ce apele-ngheaţă,
Iesme cu trup fără faţă,

Ştime roind dansul morţii în ceaţă,
Balauri şi iele, născuţi fără soaţă,
Voi, trântori sperjuri şi nevrednici,
Voi, trădători şi mişelnici,

Lăsaţi bolta senină fără venin!
Lăsaţi ochiul lumii fără suspin!
Lăsaţi soarele
S-adune cocoarele,
Să umple ponoarele!

(descântec) Intraţi iute în borte de şarpe,
Intraţi iute în borte de piatră,
Intraţi iute în borte cu spini,
În flori de urzici şi de mărăcini!

(către daci) Daţi-le bice!
Puneţi săgeţile voastre în spice!

(descântec) Pe spate vă ardă!
Din nori să vă piardă!

Voi sunteţi furtună cu trup de balaur
Iscată din zeamă de laur,
Făcând din lumină un plaur,
Din soare făcând o grăunţă de aur

Lăsaţi… (continuarea, instrumental)
___________________________________

Dar Zeul nu doarme, e treaz lângă noi
Cu fulgeru-n mână trăzneşte,
Trăzneşte, detună
În trup de balaur-furtună.

Zeul nu doarme, e treaz printre noi
Si ploaia ne spală-n şuvoi,
Şi tragem cu arcul săgeţile-n nori.

(descântec) În toţi nenumiţii şi necuvântătorii,
Cu glas de turbare strigăm
Vouă-nficoşaţilor,
Vouă strigăm!

Lăsaţi bolta senină fără venin!
Lăsaţi ochiul lumii fără suspin!
Lăsaţi soarele
S-adune cocoarele,
Să umple ponoarele!

_____________________________________________________

7. CĂLĂTORUL PRIN NOURI

Spre orice colţ al lumii poate să zboare,
Din vârful de munte cu ochi de cicoare,
Din peştera oarbă cu ochiul de ceară,
Din şarpe de apă cu duhul de seară –
Călătorul prin nouri.

El orice gând al lumii îl prinde din zbor,
Ferit de ispite din vorba răpusă de dor,
Şi toţi îl ascultă când toamna coboară
Odată cu turma prin pajişti hoinară –
Călătorul prin nouri.

El tot ce-a fost, şi este, si tot ce va să vie,
Ascultă, şi priveşte, şi spune, fiindcă ştie
De-i vreme de războaie, de-i vreme de trăit,
De-i vreme pentru coasă, de-i vreme de murit.

El orice om al zării îl ştie cinstit, (Călătorul prin nouri)
Şi-l face-n tăcere să vadă liniştit (Călătorul prin nouri)
De-i liber în lumea în care trăieşte,
Dând leacuri la boale din iarba ce creşte.

De-i solul lui Zalmoxe, de-i solul nimănui,
De are chipul palid şi umbletul haihui,
De are ochi de vultur şi gândul neclintit,
De-i muritor în viaţă – ori poate numai mit neîmplinit
Ce-i pasă lui, Călătorului…

______________________________________________________

8. KOGAION

(instrumental)

_____________________________________________________

9. EPILOG

Ce-a fost de zis, am zis.
Cine, azi, poate mai mult să spună?
Cine a fost,
Dacă a fost,
Dacă om a fost, ori zeu?
Ori chip de om cu duh de zmeu?

Ce-a fost de zis, am zis.
Cine, azi, poate mai mult să ştie?
Cine a fost,
Dacă a fost,
Dacă om a fost, ori zeu?
Ori lebădă cu ochi de leu?

Ori iarbă, ori vieţuitoare,
De-a trăit în văzduh, sub pământ ori în mare,
Cine mai ştie? Cine mai ştie oare?

Dacă vis numele lui este,
Vis, adevăr sau poveste,
Furtună ori floare,
TEAMĂ ori SEMN PENTRU SOARE,
Cine mai ştie oare?

Din viaţă de rând,
Curcubeu izvorând,
Peste vremuri rotind,
Despre noi amintind,
Către stele suind,
Foc nestins al gândirii
Peste marginea firii,

Din întunericul munţilor
Poate-i PAZNICUL PUNŢILOR…

============================================================================

Aici, varianta initiala, dupa ureche, a textului 🙂

Ca veni vorba, versuri care am descoperit cu stupoare ca nu exista nicaieri pe net. Drept pentru care le scriu mai jos, in mare masura din memorie (nu ca sa arat ce cap mare am, ci cat de mult am ascultat discul!) – cu ocazia asta sperand si sa aflu cele cateva versuri pe care nu le inteleg inca de la inceputul anilor ’80 :))

1. Ursitoarele
2. Blana de urs
3. Mierea
4. Pestera
5. Epifania
6. Furtuna cu trup de balaur
7. Cãlãtorul prin nouri
8. Kogaion
9. Epilog

1. Ursitoarele
Iata azi s-a nascut
Pruncul cu graiul neinceput
Iata a rasarit
Intr-o cantare fara sfarsit
Pruncul cu gandul necunoscut

Nascutul s-a nascut
Pruncul in lapte laut
Pe cerga de brad
Cand lupii din vara
In urlet se-arunca prin vad
Nascutul s-a nascut
Pruncul in lapte laut
Cand mieii din iarna erau la pascut
Iar zorii de ziua
Se-aduna cu graul din piua [aici, eu afirmam ca e pima, iar bunul meu prieten Şefe sustinea ca e pipa (sau invers, nu mai retin exact), disputa continuand si in ziua de azi. Mai recent, Teodora a propus forma piva, in sensul de piua, care intr-adevar are sens. Mai recent, M. Dumitrescu a argumentat ca e totusi piua si asa am si modificat.]
Nascutul s-a nascut
Pruncul de nimeni stiut

Si-au venit la capatai
Mai intai si mai intai
Ursitoarele, vrajitoarele,
Graitoarele-n ape ce cu ierburi sub pleoape rad
Intai/lupii i-au daruit
Puterile vietii fara sfarsit
Cuvantul de roua, lumina gandirii
Cand Luna e noua
Lupii/Apoi i-au daruit
Puterile firii
Si ochiul nestins al nemarginirii…

Dat fiind ca parintele lui
c-un ceas mai-nainte
ucis-a un urs
straiul taiat din blana fierbinte
pe umerii pruncului
mandrii au pus.
Graitoarele-n ape
Sub tainice cape
Pe nume Zalmoxe i-au spus

2. Blana de urs
Cine strai de urs ca-si taie?
Cine strai din urs ca poarta?
Cine nu doarme?
Cine nu tace?
Cine preface viata noastra-n vapaie?

Cine sta in pesteri de munte?
Cine are soare in frunte?
Cine nu moare?
Cine se spala cu lacrimi in boare?
Cine aduna sub seceri de aur semintia noastra?
……….. incinge in ramuri de laur sub zarea albastra?

Cine din suflet facutu-ne-a scut?
Cine balaurul steag l-a facut?
Potoapele seaca
Genunchiul nu-si pleaca
Opreste dusmanii sa treaca
Asemeni puhoaielor oarbe
Cine din umbra le soarbe?

Cine strai de urs ca-si taie?
Cine strai din urs ca poarta?
Cine te-asculta?
Cine te-nvata?
Cine te stie?
Cine bratul de cremene ……… si lovim si frangem?
Cine-i acela ce traiul liber ne-nvata?
Cine-i acela ce dezvaluie lumea din ceata?
Cine indoaie seninul cu mierea
Si laptele proaspat cu fierea?
Cine te-asculta?
Cine te-nvata?
Cine te stie?
Cine te-asculta?
Cine te-nvata?
Cine te stie?

3. Mierea
Langa noi, langa mine sta
Si cantecul vremii se aprinde-ntr-un roi
Langa noi, langa mine sta
Ca mii de albine pretutindeni patrunde
In orice ungher, oglinda de cer
Mai bland ca lumina, mai dur ca securea de fier
Sta langa noi, sta langa voi
Si canta

Langa voi, langa tine sta
Si viata in faguri de miere descant
Langa voi, langa tine sta
Taria durerii in dulceata mierii
Gandind sa patrunda
Prin fapta rotunda
Mai strans ca tacerea, mai greu ca un munte de fier
Sta langa noi, sta langa voi
Si canta

Langa noi, langa mine sta
Si cantecul vremii se aprinde-ntr-un roi
Langa noi, langa mine sta
Ca mii de albine pretutindeni patrunde
In orice ungher, oglinda de cer
Mai bland ca lumina, mai dur ca securea de fier
Sta langa noi, sta langa voi
Si canta

 

4. Pestera

VEDERE DIN PESTERA POLOVRAGI (UNDE S-AR FI ADAPOSTIT ZALMOXE) SPRE MUNTII DE AFARA. POZA BY VEONE!

Si cantec din viata-n viata la culme se-nalta

Tot la patru ani o data
Toate raurile seaca
Toate paserile pleaca
Toate ierbile dau roada
Tot la patru ani o data

………… stau sa piara
Macinand venin de fiara
Ca in pestera de sus
Cu un nume greu de spus
Si-unde nimeni nu s-a dus
A intrat blana de urs
Cu trei faguri ce s-au scurs
Pe poteci fara lumina
Pe poteci fara albina
A urcat blana de urs
A urcat si s-a ascuns
Ca sa doarma nepatruns
Si sa-i fie de ajuns
Patru ani sa doarma moartea
Sa nu-i stie nimeni partea

Tot la patru ani o data
Lasa viata ne-nchegata
Lasa pruncul fara tata
Lasa muma fara fata
Lasa moartea netaiata
Tot la patru ani o data

5. Epifania
Trei ani ca trei spice s-au scuturat
Trei flacari prelinse pe trup le-au lasat
Pestera hada
Trei ani fara mila, fara mila
De noi vrea sa rada

Trei ani ca trei rauri secate-au trecut
Trei pesteri de spaima in hau ne-au pierdut
Vremea zaluda
Trei ani fara mila, fara mila
Cu noi a fost cruda

Iata a renascut
Din pestera oarba sapata in lut
Iata nu a pierit
Fruntea de aur a rasarit
Si dacul Zalmoxe din nou e cu noi

Trei ani ca trei spice s-au scuturat
Trei ani ca trei rauri secate-au plecat
Trei flacari prelinse pe trup l-au brazdat
Trei pesteri de spaima in hau ……………..
Trei ani ca trei spice s-au scuturat
Trei ani ca trei rauri secate-au plecat
Trei flacari prelinse pe trup l-au brazdat
Trei pesteri de spaima in hau ……………..

6. Furtuna cu trup de balaur
Voi, mastere cu …… gheatza
Paseri cu zborul ce apele-ngheatza
Este cu trup fara fatza
….. dansul mortii in ceatza
Balauri si iele nascuti fara soatza

Voi, trantori, sperjuri si nevrednici,
Voi, tradatori si misei
Lasati bolta senina fara venin
Lasati ochiul lumii fara suspin
Lasati Soarele
S-adune popoarele
Sa umple trotuarele

Intrati iute in borte de sarpe
Intrati iute in borte de piatra
Intrati iute in borte pustii
Si toate potecile vor raci

Dati-le bice
Puneti sagetile voastre cu spice
………………………..
Voi sunteti furtuna din trup de balaur
Iscata din zeama de laur
Facand din lumina un plaur
Din Soare facand o caruta de aur
Lasati

Dar zeul nu doarme
E treaz langa noi
Cu fulgeru-n mana trasneste
Trasneste din tunet
Din trup de balaur furtuna

Zeul nu doarme, e treaz printre noi
Si ploaia ne spala-n suvoi
Si tragem cu arcul sagetile-n nouri

……………………………
……………………………

Voua, infricosatilor,
Voua strigam
Lasati bolta senina fara venin
Lasati ochiul lumii fara suspin
Lasati Soarele
S-adune popoarele
Sa umple trotuarele

7. Cãlãtorul prin nouri
Spre orice colt al lumii el poate sa zboare
Din varful de munte in ochi de cicoare
Din pestera oarba in ochiul de ceara
Din sarpe de apa ……… de seara
(Calatorul prin nouri)

El orice punct al lumii il prinde din zbor
Ferit de ispite din vorba rapusa de dor
Si toti il asculta cand toamna coboara
Odata cu turma prin pajisti hoinare
(Calatorul prin nouri)

El tot ce-a fost si este
Si tot ce va sa vie
Asculta si priveste
Si spune fiindca stie
De-i vreme de razboaie,
De-i vreme de trait
De-i vreme pentru coasa,
De-i vreme de murit.

Si orice om al zarii il stie cinstit
(Calatorul prin nouri)
Si-l face-n tacere sa vada pana stie
(Calatorul prin nouri)
……….. in care traieste,
…………………, din iarba ce creste

De-i solul lui Zalmoxe, de-i solul nimanui
De are chipul palid si-i umbletul haihui
De are ochi de vultur si gandul negandit
De-i muritor in viata ori poate numai ………..
(Calatorul prin nouri)
Ce-i pasa lui, Calatorului…
(Calatorul prin nouri)
(Calatorul prin nouri)
(Calatorul prin nouri)
(Calatorul prin nouri)
(Calatorul prin nouri)

8. Kogaion

(instrumentala)

9. Epilog
Ce-a fost de zis am zis
Cine azi poate mai mult sa spuna
Cine a fost, daca a fost
Daca om a fost sau zeu
Ori chip de om cu duh de zmeu

Ce-a fost de zis am zis
Cine azi poate mai mult sa stie
Cine a fost, daca a fost
Daca om a fost ori zeu
Ori lebada cu ochi de leu

Ori ea, o vietuitoare a trait in vazduh,
Sub pamant sau in mare
Cine mai stie, cine mai stie oare?

Daca-n vis, numele………..
Adevar sau poveste,
Furtuna ori floare
………. soare
Cine mai stie oare?
(Cine mai stie, cine mai stie oare?…)

In viata mereu
Curcubeu insorit
Peste ………
Peste nori a venit
Peste ……….
Peste ……….
Peste marginea firii
Peste ……….

Publicitate