La revedere


E imposibil sa nu recitesti o carte dupa 10-20 de ani sau sa asculti un album care ti-a placut hat cu ani in urma sau chiar sa iesi la bere cu un prieten dupa minimum un deceniu de nedreapta despartire si sa nu constati ca unele lucruri au ramas la fel (filmul e inca bun, in roman gasesti si acum lucruri noi, prietenul e hazliu ca-n tinerete), in vreme ce altele, vai, s-au schimbat (efectele speciale sunt acum ridicole, de fapt ideea nu era originala, nu persoana din fatza ta zisese glumitza pe care atata amar de vreme i-o atribuisesi).

Drept pentru care ii invit pe

3foi
Amalgammax
Animaloo
Surorile Marx
The Director
Adina
Mack
Mengele
Zerocratul

sa ia la mana un film pe care nu l-au mai vazut de foarte mult timp si sa ne spuna si noua ce li s-a parut la fel, dar si ce au gasit nou la el. Eu, de pilda, am supus unei revederi Highlander.

Prima data am auzit de el in armata, de la un coleg din Timisoara care deja il vazuse „pe video” de cinci ori, in vreme ce noi, in Bucuresti, nici n-auziseram de el. De atunci l-am tot vazut de nenumarate ori, la televizor, pe VHS, pe CD, si cand o aparea pe Blu-ray o sa-l iau chiar daca n-am player, dar numai asa, din principiu. Iar saptamana trecuta l-am revazut dupa cel putin 5 ani, daca n-or fi vreo 10, cumva gandind ca e posibil sa n-am rabdare sa-l mai vad inca o data. Ei bine… greseam; nu m-am plictisit nicio clipa. Iata si concluziile:

CE E NESCHIMBAT

1. Roxanne Hart e tot oribila.

Doua lucruri au despartit de perfectiune filmul asta: efectele cu fulgere (nu mi-au placut in niciun film) si personajul Brenda. Nu am cautat, dar sigur era amanta sunetistului, a ajutorului de costumier, a cuscrului portarului de la studiouri, nu stiu, a cuiva, de-a ajuns sa joace rolul de primadona. Cum sa joci mah rolul iubitei nemuritorului Conner McLeod, dar tu sa arati ca Angela Similea?! In plus, personajul era si nesimtita. Ca dovada, sa facem o scurta comparatie intre cum vorbea pocitania asta cu obrajii plini de carne cu eroul nostru:

Highlander: Traiesc de patru secole si jumatate si nu pot sa mor.

Brenda: Mda, toti avem problemele noastre.

…si cum i se adresa, hehe, angelica Heather, dupa o babardeala in iarba:

Heather: Poti sa-mi mai faci chestia asta la nesfarsit, daca voiesti, Stapane!

Highlander: Judeci!

2. Faza cu Candy. N-am inteles niciodata exact rostul acestei scene:

Dar m-a distrat grozav atunci si m-a distrat grozav si acum, dupa zeci de ani, in plus „But of course you are!” devenind una dintre expresiile mele preferate. Numai ca intotdeauna mi s-a parut ca nu-si avea rostul acolo, parca era din alt film. Se vede insa ca intre timp IQ-ul mi-a depasit cotele de inundatie, pentru ca m-am prins de poanta! Dar nu, n-o sa va zic care e poanta, pentru ca in mod cert o sa raspundeti: „Pai daa, normal ca aia era!” – cam asa cum imi face mereu The Diva Wife Who Wouldn’t Sing :)) Totusi, daca va exprimati parerea intr-un comentariu, promit sa va zic daca v-ati prins sau nu😉

3. La vremea respectiva, acum un sfert de secol, eram fascinat de impactul vizual al filmului, de camera care plutea prin sala de wrestling la inceput, de trecerile ingenioase de la contemporaneitate la evul mediu si invers, de peisajele Scotiei, de efectele speciale, de luptele spectaculoase si multe altele. Inainte sa-l revad acum insa, ma asteptam ca toate acestea sa-mi para obosite si caraghioase, in era lui Matrix, 300 si a Stapanului inelelor. Din fericire, ma inselam inca o data: filmul inca se tine bine.

4. Dupa 24 de ani, inca nu s-au solutionat misterele filmului: unde era el in noaptea cand Kurgan i-a trecut pe Ramirez prin palos si pe Heather prin „palos”? Justitiarul Matunas, pe care acelasi Kurgan l-a operat de apendicita cu acelasi palos si totusi n-a murit, era si el highlander?

CE AM CONSTATAT NOU

1. Exista o scena in care salbaticul Kurgan, inainte sa dea de-a azvarlita cu receptionerul, strabate holurile hotelului abject in care locuia – iar atmosfera pare desprinsa din jocul Max Payne! Hotelul decrepit, drogatii care bolborosesc cuvinte fara sens, muzica rau prevestitoare, totul striga Max Payne.

2. Pe Kurgan nu-l chema Kurgan, ci Kruger, din neamul kurganilor. Ce n-am sesizat initial este ca in film nu-i spuneau Kurgan, ci the Kurgan. Acum am inteles, totul e in regula – dar sa-nnebunesc daca nu-i voi spune tot Kurgan.

3. „I got something to say: it’s better to burn out than fade away!” Kurgan, in biserica, spune chestia asta, spre oroarea preotului. Cu vremea, m-am prins ca fraza este reluata de Def Leppard la inceputul piesei Rock of Ages. Cautand pe net, am constatat destul de surprins ca de fapt n-ar fi un citat din Highlander, ci dintr-o melodie a lui Neil Young. Da, bine, si marmota isi facea treaba! Melodia lesinata a lui Neil Young nu contine decat versul „It’s better to burn out”, deci sa va zic o noutate: nu va luati dupa ce scrie pe Wikipedia :))

4. Ce minune sa existe un film in care sa cante Freddie Mercury! Si nu vorbesc despre eterna melodie pusa pe genericul de final, ca la majoritatea filmelor (cat am mai asteptat ca sclavul sa aud Dream On a lui Aerosmith in Last Adventure Hero…), ci despre o coloana sonora potrivita perfect in film. De la rifful de chitara care suna cand aparea Kurgan pana la lesinata, dar eficienta Who Wants to Live Forever, muzica nu pare sa fie un album al unei trupe de rock care a vrut sa mai ia un ban compunand un soundtrack, ci este muzica de film si in acelasi timp un album Queen. Singurul alt exemplu de nivelul asta care-mi vine acum este The Wall al lui Floyd, desi legatura dintre muzica si film imi pare chiar mai puternica intre Highlander si A Kind of Magic.

~ de veutzu pe 2 Noiembrie 2010.

15 Răspunsuri to “La revedere”

  1. foarte misto ideea! O sa ma gandesc ce film sa pun la testul timpului. I’ll get back to you😀

  2. Nu e graba… Ce mai conteaza cateva zile dupa 20 de ani?!…

  3. Suna interesant. accept🙂

  4. Ma bucur de raspunsul tau pozitiv!

  5. ca de obicei un post foarte bun.e o mare cinste faptul ca m-ai mentionat si pe mine.

  6. Cinstea e de partea mea😉

  7. http://blog.bitcomet.com/post/206627/ sunt deacord cu propunerea ta.da-mi niste date tehnice si o sa vad ce pot rezolva.ce am pus inainte e adresa la noul meu post . sper sa iti placa.

  8. Pai scrii pe blogul tau un articol despre un film pe care il revezi dupa mult timp; adaugi in articol un link spre postul asta al meu; apoi pui linkuri catre alte bloguri carora le dai leapsa. Ultima chestie, te duci la blogul fiecaruia dintre acestia din urma si scrii comentarii, la ei, ca le-ai dat leapsa (deci cu link spre articolul tau). Poate suna greu la prima vedere, dar de fapt nu e. In plus, e o chestie distractiva dar care iti aduce multi ctititori, comentarii, voturi si linkuri spre tine pe blogurile altora – deci iti ridica mult blogul.
    Evident, noi insa o facem mai ales din pasiune :))

  9. Veutzu, mi-a placut ideea si am sa ma-ncumet, da-mi ceva vreme

  10. Sigur, musiule, fa-ti treaba😉

  11. […] open season si foc de voie. Insidios, ne mai atinsese una-n scafârlie, catapultata de data asta de Veutzul nostru natzional si zau daca challenge-ul e de lepadat, asa ca – punct ochit, punct lovit – […]

  12. Gata, monser, m-am achitat.

  13. Uuuuu… Musiu, acum ma uit😉

  14. […] crescut barba cu aproape un centimentru de cand am primit leapsa lu veutzu si n-am onorat-o, iar el a mai scris o pagina in jurnetul lui ceea ce ma face sa am simt putin mai […]

  15. cam mult a durat pana m-am conformat da tre sa-mi acorzi circumstante atenuante🙂 http://zerocratie.wordpress.com/2010/11/26/leapsa-de-apoi/ incantat de ocazie, la mai multe sper🙂, promit sa fiu mai prompt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: