Scufundarea Japoniei


Eram inca adolescent cand am fost la cinema (senzationalul cinema in aer liber, din strandul Titan) sa vad filmul-catastrofa Scufundarea Japoniei (Nippon chinbotsu), de care tot auzisem in copilarie si-mi inflamase imaginatia (iar in zilele noastre precis va inflama torrentele). La momentul respectiv mi s-a parut insuportabil de lung si plictisitor, japonezii aia care semanau toti intre ei faceau spume la gura vorbind, la noi era o seara calda de vara, greierii ţârâiau in boschetii adiacenti, cerul era linistitor, blocurile din jur nu se mai vedeau, parca eram in padure, la munte… si deodata pe ecran incep cutremure care azvarla monoraiurile prin aer, tsunamiuri care iau blocurile pe sus si le arunca peste alte blocuri, eruptii vulcanice in Tokio etc., suficient cat sa trezeasca din letargie, respectiv chiloteala, tot cinematograful!

Jumatate din Scufundarea Japoniei, film facut hat in 1973, nu se intampla nimic, doar niste savanti nebuni vorbesc pana la exasperare de faptul ca Japonia se va scufunda in ocean, insa nimeni nu le ia in serios aberatiile. Asta pana cand, pe la jumate, regizorul baga brusc cutremure, tsunamiuri, inundatii, eruptii, furtuni, da cu Tokio de pamant si impinge Japonia in ocean asa cum lansezi o barca la apa. Dupa care incep sa se porcaiasca, tu ai fost de vina, Ishiro-san, ca n-ai facut cladiri mai rezistente, ba tu, Akira-san, ca n-ai ridicat diguri samd – dar nu mai conteaza, pentru ca din arhipelagul nipon a mai ramas doar o insulita cam cat aia mare a Brailei.

Film prost si ieftin, huh? Science fiction, huh? Aberatii, huh? Se-ntampla numai altora, huh?

Anunțuri

~ de veutzu pe 15 Martie 2011.

6 răspunsuri to “Scufundarea Japoniei”

  1. Uneori realiatea depaseste fictiunea … Din nefericire. Dupa ceea ce am vazut in ultimele zile, nu cred ca voi mai fi in stare sa vizionez filme catastrofa .. pentru o buna bucata de timp .

  2. Da, e interesant daca lumea nu se va mai putea uita la astfel de filme sau, dimpotriva, va fi si mai curioasa sa le vada. Cam cum a fost dupa revolutie, unii nu voiau sa mai auda de mizeria de atunci, altii ar fi vrut tocmai sa-si aminteasca de cum a fost.

  3. am multi prieteni virtuali din insule.am trimis tuturor condoleante pentru cei pierduti si pentru poporul japonej in special.au renascut ei dupa Hirosima si Nagasaky.v-or renaste si acum.

  4. Si chiar si faptul ca ravagiile nu au fost si mai mari (inchipuie-ti ca s-ar fi intamplat asta in Haiti…) arata ca japonezii sunt cei tari…

  5. Poate o sa se strambe niste nasuri, dar eu nu mai pot urmari non-stop stirile cu nenorocirile care s-au intimplat si se intimpla in continuare. Imi iau doza de 5 min de la ora 8, cu care ma declar multumita. Singurul lucru pe care l-as putea schimba este starea stomacului si poate a psihicului meu. :-((
    Mai bine o donatie decat o sa explodeze acum, peste o ora, 5 min, etc. …

  6. :))
    Da, bineinteles, la stiri ii omoara inca o data, daca nu de zeci de ori pe zi. Si se repeta la nesfarsit, trag de stiri cat pot de mult… Ce sa faca si ei?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: