Felix-Gabriel Lefter?


Prieteni? Asa tin minte. Prieteni foarte buni? Nu stiu. Roacari care consumam impreuna intr-o vreme? Fara indoiala. Dar hai sa fim seriosi… cum sa nu fii prieten cu Gabi, zis si Motanul?!

Cam 1994: am avut ceva de impartit inca inainte sa ne cunoastem. Cand totusi ne-am nimerit in acelasi loc, in loc sa iasa cu traditionalul scandal, ne-am asezat la o bere si ne-am imprietenit imediat.

Gen 1995: la el acasa (ce va mai placea coniacul Triumf, Motanule, respectiv Veutzule!) cu colegii lui de la filosofie, eu cautam o piesa de Rush care nu stiam cum se cheama. Cu o rabdare dumnezeiasca, Gabi (care era cel mai mare fan Rush, Van Halen si Extreme din Romania) a cautat melodia, deruland piesa cu piesa, pret de vreo trei casete, pana cand a gasit-o: era „Presto„.

Poate 1996: la un party in Tineretului, un invitat boxer, student la IEFS, se suparase si ameninta ca bate pe toata lumea prezenta, incepand cu studentii de la filosofie si drept. Nu mai stiu cum am reusit sa-l iau pe hol, la o bere, unde a continuat sa-i injure pe cei din camera alaturata, „care or avea cap, fratie, dar nu au muschi. Eu nu am cap, fratie, insa am muschi!”. „Eu ce sa mai zic, fratie”, i-am spus, „eu nu am nici cap, nici muschi, ar trebui sa mor?!” A ras, totusi inca mi-era ca-mi trosneste un croseu care m-ar fi expediat cel putin pana la Cutitul de Argint. Atunci insa a venit Gabi si a inceput sa-l intrebe despre box (lui Gabi ii placeau boxul, fotbalul si Formula 1) – si in scurt timp pericolul trecuse, beam toti trei de parca eram tovarasi de-o viata, iar petrecerea a fost dementiala, fratie!

1996, in Neptun: circumstante dincolo de noi s-au rasfrant asupra noastra si iar am avut ceva de impartit. Au urmat vreo 15 ani de pauza.

2011, pe net: ne-am regasit pe internet si (incredibil: iarasi!) am descoperit ca, politiceste vorbind, eram dusmani. Ceea ce, bineinteles, era absurd. M-a chemat pe la el acasa atunci, dar aveam alte obligatii: „Lasa, avem tot timpul!”.

Acum cateva zile: intru pe blog sa-i spun Motanului la multi ani de ziua lui… si aflu stupefiat ca a murit.

Sper sa nu fie adevarat. Sper sa fie doar o repliere strategica, o farsa copilareasca. Desigur, l-as putea suna… Dar nu pot sa fac asta: motanul lui Schrodinger intelege de ce.

LATER EDIT: Din pacate, e adevarat.

~ de veutzu pe 21 Septembrie 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: