Gura de pamant pe care o meritam


Dumnezeu ne arata, dar nu ne da si una dupa ceafa sa ne holbam. Normal ca in final ne da si una dupa ceafa, dar aia nu e de atentionare paterna usor amuzata, ci d-aia la care iei o gura de pamant.
Iar Dumnezeu ce ne-a aratat? Printre altele, binomul Ion Ilioiu – Ion Iliescu.

Sa-i examinam indeaproape, ca sa ne treaca fiorii.

Pe amandoi ii cheama aproape la fel: Ion IlioiuIon Iliescu.

Amandoi s-au nascut aproape in acelasi timp, la un interval de trei luni unul de celalalt: 24 noiembrie 1929, respectiv 3 martie 1930. De aici insa, drumurile lor s-au despartit radical.

Ilioiu, intrat intr-o organizatie anticomunista la 17 ani, a fugit de acasa in 1948, urmarit de Securitate, si a devenit partizan in munti. In 1949, Iliescu a terminat liceul si apoi s-a dus la studii la Moscova, trimis de Ana Pauker.

In 1954, Ilioiu a fost impuscat, arestat si apoi torturat vreme de patru ani. In 1953, Iliescu intra in PCR si ulterior ajungea secretar al CC al UTC  si membru al CC al PCR.

În 1958, Ilioiu a fost judecat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. In 1957, Iliescu, probabil ca rasplata pentru activitatea de impotriva revoltelor studentesti din ’56, ajunge presedintele consiliului de organizare a asociațiilor studențești.

1964  a insemnat amnistia care i-a redat lui Ion Ilioiu libertatea dupa 6 ani in munti si 10 la inchisoare. Tot cam pe atunci, in 1965, Ion Iliescu ajungea sef de secție la CC al PCR.

In 1979, Ilioiu, dupa 15 ani de munca la CAP, s-a pensionat din cauza maltratarilor din inchisoare. In acelasi an, Iliescu s-a facut presedinte al Consiliului Județean Iași.

Pe 31 octombrie 2012, Ion Ilioiu a incetat din viata, ignorat complet de autoritati. Cu exact o saptamana inainte, Ion Iliescu, comunist inca din 1944, acuzat ca a vrut sa cheme rusii in 1989, ca a chemat minerii care au omorat oameni, ca a oprit Romania din dezvoltare dupa revolutie, a primit Emblema de Onoare a Armatei României din partea ministrului Apărării Naţionale.

Spre final, inca doua asemanari stranii: Ilioiu suferea de Parkinson, se spune ca si Iliescu ar avea aceeasi boala; si niciunul dintre ei nu a avut copii.

Daca, prin absurd, Ilioiu (luptatorul care si-a sacrificat viata pentru ca noi sa nu traim in comunism) izbandea, in anii ’50 – ’60, iar comunismul era izgonit din Romania, am fi fost azi, poate, la nivelul Italiei. Dar de izbandit a izbandit Iliescu (politrucul care a facut totul ca noi sa traim in comunism), iar azi suntem rusinea Europei la majoritatea capitolelor, in orice domeniu vreti dvs.

Nu e asta gura de pamant pe care o meritam?

~ de veutzu pe 5 Noiembrie 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: