Sunt niste zeci de ani de cand, in clasa a cincea, am citit Moby Dick, in statiunea Vaţa de Jos (evocata si intr-un post anterior), unde eram cu bunicii. Ma apucasem de ea cu mari sperante, asteptandu-ma la povesti uimitoare cu balene zburatacite prin aer, marinari care dau d-azvarlita cu harpoanele la fiecare doua randuri, de ce nu capitanul Nemo inhaitandu-se cu Ahab ca sa tamponeze balena cu Nautilusul. Dupa cum insa stie toata lumea, nici vorba de asa ceva. Romanul este, in cea mai mare parte, o istorisire detaliata pana la exasperarea copilului de unspe ani pe teme cum ar fi: controversele academice privind catalogarea casalotilor; alcatuirea cozii balenei; prepararea lumanarilor din seul cetaceelor. Totusi, am citit cu multa placere. Sigur, se poate spune ca probabil am fost mai incantat de realizarea mea decat de opera literara in sine (ce oi fi inteles eu la 11 ani?), dar asta este alta discutie.
Anul trecut am citit Moby Dick. Copilul slabut si maniac al lecturii se transformase intre timp (ca sa citam din Damen-Vals, de Nicolae Paul Mihail), asemeni lui Nicolae Ionescu-Pepsi, intr-un barbat de „***zeci si ceva, tip sobru, distins, maniere alese, o somitate in profesie daca e sa ne luam dupa revistele de arheologie din tara si strainatate. Pe margine, o nota a lui Raminagrobis: Dar de cercetarile tale in domeniul oenologiei nu pomenesti nimic?!…”. Dupa ce, printre altele, am lucrat un deceniu intr-un loc unde eram platit ca sa citesc carti, s-ar putea spune ca am abordat Moby Dick cu mai multa minte, finete hermeneutica si discernamant literar. Dar, partial surpriza: desi am sorbit multumit fiecare fila, am cautat satisfactia pe parcursul celor 700 de pagini cu dedicarea isterica cu care capitanul Ahab si-a urmarit osanza plutitoare – doar ca eroul nostru (un personaj perfect) macar a gasit-o.
Problema insa e alta: nu ma pot hotari daca tocmai am citit Moby Dick sau daca tocmai am recitit Moby Dick. Pentru ca nu-mi aduc aminte (exceptand povestea, personajele etc.) de niciun rand citit la Vaţa de Jos, si atunci inseamna ca de-abia acum o citesc. Dar am citit-o si atunci, nu? Si invers, daca acum de-abia o citesc cu adevarat, ce facem cu lectura mea de la 11 ani? Daca atunci am citit-o, acum o recitesc. Dar daca acum e ca si cum as parcurge-o prima data, mai pot spune ca am citit-o atunci? Si daca raspunsul este pozitiv, inseamna ca acum o recitesc. Dar cum sa recitesti ceva ce percepi ca fiind nou?
Dupa zeci de ani de la o lectura din copilarie, se poate spune ca recitesti cartea respectiva? Parcurgi aceleasi pagini, opera literara respectiva este exact aceeasi, nu s-a adaugat sau scos nimic. Si atunci, de ce iti pare o lectura virgina? Nu vreau sa sune a Chirila sau Cabral, dar poate ca explicatia este urmatoarea: cartea e aceeasi, dar tu nu mai esti acelasi. Eu dintr-a cincea si eu de azi suntem doua persoane foarte diferite; si atunci, da, eu de azi citesc prima data Moby Dick, iar eu de la 11 ani a citit si el prima data Moby Dick. Per total, s-ar putea spune ca acum citesc Moby Dick in premiera – a doua oara.
Sau poate ca n-am citit si recitit eu romanul, poate ca Moby Dick m-a citit si recitit pe mine. Si, daca ma gandesc la faptul ca lectura intreprinsa de mine a fost placuta, dar satisfactia a venit greu, poate ca romanul nu a fost extraordinar de incantat de ce a vazut. Daca ar fi fost mandru de ce am devenit din copilarie si pana acum, si lectura mea ar fi fost una nu doar placuta, ci de-a dreptul de senzatie.
Nu cred ca lucrurile se leaga intotdeauna. Nu exista legaturi ascunse, pe care numai initiatii le simt. Resping astrologia si rad de numerologie. Totusi, cert este ca, atunci cand am citit prima data romanul lui Melville, Televiziunea Romana difuza serialul Sageata Neagra, de care eram foarte pasionat si chiar imi confectionasem un arc dintr-o joarda de nuc. Iar anul trecut, pe cand (re)citeam Moby Dick, la National TV s-a difuzat Sageata Neagra. Pentru mine sigur este o coincidentza, pentru initiati sigur exista o legatura. Ca sa obtinem insa un echilibru, hai sa spunem ca nu este un semn, ci doar ca e frumos sa vezi o simetrie intre sageata neagra si balena alba, intre Moby Dick si Dick Shelton. In fine, inainte ca postul asta sa devina gay, sa revenim la dilema mea: tocmai am citit sau tocmai am recitit Moby Dick? Ajutati-ma cu o opinie.
Filosofia mea deviata. Pardon, de viata 
He said Dick. HAHAHA
Dupa cum ziceam… ma abtin cu greu eu insumi sa nu fac glumitze freudiene deloc magulitoare :))
hahaha veo vrea sa scrie „pula” da ii e rusine. hahahaha
Mi-e rusine, mah, ca ma citesc elevi, academicieni, intelectuali, mame cu copii in brate, intr-un cuvant mase largi ale populatiei. Na c-am zis-o :))
Milena a zis asa: „Ca sa raspund la intrebarea din ultimul tau post ma voi folosi de o teorie a lui henry james, pe care el o aplica personajelor sale principale – acestea erau pozitionate in centrul cartii, si apoi erau construite din punctele de vedere diferite ale fiecarui alt personaj in parte. Mai plastic, naratiunea era ca o camera cu multe ferestre – personajul principal era in centrul camerei si era privit prin fereastra de catre celelalte personaje – acestea il vedeau mereu la fel, dar fiecare altfel… La fel poti spune si de carti… Moby Dick in cazul tau este privit din doua ferestre diferite, insa tu esti mai postmodern decat Henry James pentru ca la fiecare din cele doua ferestre este o ipostaza a ta….
Daca o vei reciti peste alti 10 ani, poate (de fapt sigur) te vei pozitiona la o alta fereastra, si vei vedea altceva in/din carte.
Asadar, ca si limbajul, o carte buna este ca un organism viu care comunica si se comunica diferit, in functie de cititor, iar daca cititorul are rabdarea sa o reciteasca poate descoperi conexiuni nebanuite (vorbesc de carti bune, nu Sandra Brown). Iar raspunsul este simplu: nu ai citit Moby Dick si nici nu ai recitit, ci ai re-descoperit. Bineinteles, o putem da si pe bascalie si sa zicem ca acum se liberalizeaza pretul gazului, iar tie iti arde de capitanul Ahab si balena lui…:D”
Cu riscul de a ma repeta… Milena, raspunsul tau e dincolo de orice asteptari as fi putut avea.
„o carte buna este ca organism viu ”
deci ele fura picshii? Io care credeam ca ie piticu furaciosu de pixuri
Sandra Brown da, sigur fura pixu, si nici cu Coelho nu mi-e rusine, ala pleaca si cu argintaria.
weekend-ul trecut mergeam cu trenul spre targoviste, eram in compartiment cu mai multi amici galagiosi tare si un tanar incerca sa citeasca moby dick in engleza pare-mi-se, dar nu cred ca a intors vreo fila timp de vreo 6 statii din cauza noastra, nu erai tu, nu :)))
Eu sunt mai prozaic si zic ca ati citit, nu recitit. Pentru ca nu e o carte pentru copii, asa ca prima lectura a fost ca si inexistenta. In alte situatii poate fi altfel, raspunsul e valabil pentru cazul de fata.
Respect opinia unui cititor invederat 😉
:))
Nu, eu fac o fila la maximum 4 statii!
postul asta devenise gay cu mult inainte sa te opresti. chiar nu cred ca aveai ce sa-i faci